Minunata lume a copilariei
Copilaria este precum privirea din ochii sinceri si duiosi ai unui copil. Trece cu vremea, insa nu te poti satura doar uitandu-te la ea.Este atat de sincera si de pura, ca scoasa din adancul pamantului, in naturaletea ei divina.
Desi nu toti am avut o copilarie perfecta, caci nu toti ne-am nascut in palate mari si nu am avut regi ca tata sau o mie de servitori la piciore, ca in cazul meu, copilaria a fost una modesta. Nu as putea avea o copilarie mai perfecta. Insa chiar si daca copilaria nu este nici macar modesta, ci una saracacioasa atunci cand stii ca esti iubit si ca parintii tai muncesc numai pentru tine, si nu pentru ei, atunci parca toate lipsurile dispar.
Desi copilaria vine impreuna cu naivitatea si inocenta sa, aceasta este mult mai efemera decat viata, trece mult mai repede, insa este mult mai frumoasa, vine cu mai putine griji si responsabilitati.
Ea trece, in graba de la un copil la altul , fara sa o simti sau sa o vezi, ci pur si simplu.....trece.
O stea cazatoare
O stea cazatoare trece repede, debea ai timp sa o vezi. Un mit vechi spune ca atunci cand vezi o stea cazatoare trebuie sa iti pui o dorinta. Cateodata, vara, cand cerul este senin si vine seara are loc un fenomen cu totul special:o ploaie de stele cazatoare.
De multe ori, cand stai vara la lumina lunii si privesti stelele, iti dai seama ca intr-ozi vei ajunge si tu acolo, pintre ele, hoinarind de colo –colo sau intrand in hora constelatiilor. Poti fi carul mic, carul mare , sau chiar o constelatie noua, alaturi de familie si prieteni. Chiar si acolo , daca faci o greseala, esti imediat trimis inapoi pe pamant,iar astfel se naste o stea cazatoare. Cel putin asa imi imaginez eu. Sunt sigura ca in realitate este altfel. Ca incheiere a gandurilor mele despre stelele cazatoare as spune ca stelele mai pot fi copiii pregatiti sa se nasca, ce vin spre pamant cu o viteza foarte mare.
Tot timpul, stelele iti indeplinesc dorintwele, dar le indeplinesc intr-un mod diferit. Atunci cand mi-am dorit sa fiu un astronaut si sa vizitez Luna, mi s-a intamplat ca in seara respectiva sa gasesz mo piatra „lunara”iar, in noatea aceea sa visez o calatorie minunata alaturi de personajele comice ale imaginatiei mele . Cand mi-am dorit sa fiu vrajitoare, am primit un joc cu acelasi nume , in care chiar eram o vrajitoare. Cand mi-am dorit sa invat mai repede sa desenez, am intalnit o prietena noua ce m-a invatat numai decat.
Cu alte cuvinte, o stea cazatoare este mai multe decat o lumina argintie ce se misca pe cer si –ti incanta privirea. De mult, se spunea ca in fiecare stea cazatoare exista un suflet.
Singuratate
Singuratavtea este una din cele mai aspre si mai nemiloase boli care pot cuprinde corpul omenesc.Pe langa gelozie, ura si invidie, singuratatea te invaluieste cu totul si iti da cea mai neplacuta senzatie.
Intr-o zi rece si umeda de decembrie, in timp ce ma plimbam pe strazile pustii unde nici tipenie de om nu trecea , incercam sa observ natura. Insa, ce natura? Iarba era acoperita de zapada. Copacii erau amortiti si rigizi, lipsititi de frumoasa lor coroana.Vantul matura strazile, iar toate vietuitoarele, de la mic la mare erau ascunse, intrand in perioada de hibernare.
Doar ciorile si corbii ce nu-i puteai numara prevesteau o noua ninsoare, plimbandu-se pe cerul plumburiu. Erau tare multi, iar daca mai ridicai putin privirea, erau si mai multi. Era un tablou incredibil , parca erau pictati cu o pensula si era opera vreunui mare pictor.
De asemnea, si ei pareau singuri, desi erau un stol impresionant de mare. Nimeni nu statea in apropierea lor. Doar un caine curios din fire ce ii adulmeca, insa nu cu intentii serioase.Eu eram singura si ei la fel, iar intr-un fel am simtit asta.Presupun ca si ei au simtit deoarece cativa au venit sper mine pentru ai hrani cu cateva faramite de paine, ramase prin buzunare.
Desi mie mi s-a intamplat doar ca in acea zi sa fie singura, ei asa sunt toata viata, in special iarna din cauza aspectului lor. Cforbii si ciorile nu se inteleg bine intre ele, asa ca, in sezonul ree tateau separati pentru a evita conflictele.Erau ca o echipa unita, la bine si la greu, sau cel ptuin asa artau aparentele. I realitate stateau impreuna doar pentru a colecta mai repede mancare si pentru a se imperechea.
Din fericire singuratatea are leac, de nu ar avea ar fi fost ingrozitor deoarece este o „boala” ce nu iarta , ce nu are mila. Leacurile sunt mai multe : prietenie amocitie...dar cel mai bnn: iubire, nu poti fi singur si nu poti simti singuratatea atunci cand iubesti.
