vineri, 31 decembrie 2010

Uratura.....

Uratura care as vrea sa v-o transmit este una originala , compusa de mine, pe care as dori sa o folositi doar dupa acest an nou (deci de anul viitor in colo). pot da si explicaia, si anume : o voi folosi eu! :-)
" Aho, aho, copii si frati
   Stati putin si nu manati
    Langa boi v-alaturati
   Si cuvantul mi-ascultati:
   M-am sculat mai in an,

   In mana c-un ciolan
   Si cand am vazut ca tara n-are
   Decat ciolane cu  Boc la guvernare
    Mi-am zis :
    Eu n-am sa fac nimic.
    Sunt doar un copil, nu unul mic.
       M-am pus pe invatat,
    Cu burta pe carte m-am asezat
     De citit m-am apucat
    Si probleme -am rezolvat
    Nu-i bai, chiar nu-i nimic
    Rasplata mi-a si venit:
    La teze notele sunt mari

    Nu-mi lipsesc nici gologani,
    Acasa totul este bine
    Dar mai lastima pe mine....
    Ce vreti sa stitit?Dar sa aflati?
    Sper ca n-o sa ma certati!
    Am mai facut si prostioare

     Dar nu sunt inca fata mare...
     Voi cum sunteti ? Cum o mai duceti?
      A, stiu voi inca mai sperati 

      Ca anul ce vine e mai bun ca ceilalti
       Poate ca da, poate a nu
       Poate ca tu :
      Vei zbura deasupre unui palat sau un regat
       Al cui|?
       Al meu bineinteles, ce va fi

      Cand visul mi se va-mplini...
        Pana atunci ia mai manati mai flacai si sunati dinzurgalai!!!!
   Haaaaaaii!!!Haaaaaaiiiii!!!!"

 Astept pareri..vreau sa precizez ca este primul uret pe care l-am compus....      
       
   

joi, 30 decembrie 2010

Postare speciala.....

  As dori sa va anunt ca aceasta postare este cu dedicatie....veti vedea si pentru cine.
     Desi,astazi s-a intamplat un lucru mai putin placut pentru o familie obisnuita, stiu sigur ca se trece repede cu vederea. Si, desi probabil ca am gresit si eu , si tu stiu ca nu s-a intamplat nimic major. Sper sa nu se mai intample..doarece aceste certuri mi se par foarte stupide si mai ales cand sunt si pe subiecte idioate.Cred ca voi trece totul cu vederea , sper de asemenea ca veti trece si voi deoarece ca va iubesc nespus...ca pe ochii din cap (unul un ochi celalat un ochi :P) . Si ca acest eveniment va fi dat uitarii in 10...09....08...07...06....05...04....03....02...01......00000!!!!!!! Gata....odata ce ati citit asta....din  ganduri cearta ni s-a sters cu un burete.......Pupici va iubesc mult......mult!
 Dedicatia este pentru parintii mei , dar in special pentru mama....desi si pe tata il iubesc la fel de mult ..(Acum trebuie sar recunosc ca sunt cam incapatanata....asta este...asta's yo)

Chipul bunicii...

                 Descriere “ Chipul Bunicii”

                                                De Baran Andreea- Iustna

        Imi aduc aminte perfect prima zi de camin , desi eram foarte mica si au trecut multi ani de atunci, cand bunica mea cea grijulie , m-a ajutat sa intru pe portile institutiei ce mi-a calauzit anii urmatori.
          Bunica mea nu a fost niciodata grasuta sau inalta, ci potrivita, cu parul grijonat de grija zilei de maine.  Cu ochii ei albastri precum spuma valurilor , blanzi si calzi precum o paine proaspat scoasa din cuptor.Ea mi-a citit prima poveste  si de atunci dragostea mea pentru lectura a fost nesfarsita , la fel ca dragostea mea pentru ea. Intotdeauna am avut o incredere deplina in ea caci niciodata nu m-a mintit. Sunt mai mult ca sigura ca nu numai ea , ci toata familia mea imi vrea doar binele .Viata mi s-ar sfarsi imediat daca ea ar pati ceva. Alaturi de mama mea , ea face parte din centrul universului meu , fiind mai importanta decat lumina zilei si mai  pretioasa decat orice diamante sau orice suma de bani.
              Tin atat de mult la ea fiindca ea m-a crescut cu multa iubire si mandrie , mi-a daruit totul fara sa astepte o secunda macar ceva inapoi. Acum , cand ea a imbatranit si eu am crescut o ajut asa cum pot , de la simple treburi prin casa pana la treburi mult mai serioase.Sunt foarte fericita atunci cand este mandra de mine ,insa mi-as dori foarte mult sa zambeasca mai des. De asemenea , sentimentul nu este la fel de placut atunci cand este suparata pe mine  si uneori imi vine sa intru in pamant de rusine.
               Uneori , cand simt ca nimeni nu ma intelege , stiu ca bunica mea mereu imi va explica corect cu ce sau unde am gresit astfel incat sa nu se mai reprete. Un lucru il pot spune sigur , nu stiu ce m-as face fara iubita si draga me bunica.   

O intamplare amuzanta.....

                                                  

                                 O intamplare amuzanta

                                              De Baran Andreea- Iustina

       Era vara… soarele stralucea foarte puternic, iar vantul nu adia deloc. Era torid. Daca iti cumparai o inghetata, nu mergeai nici doi pasi si ramanea doar lapte. Toate vietatile stateau la umbra, doar sa nu se topesca sub razele marei mingi de foc.

       Ania si verisorul sau , Octavian  erau in vacanta la bunici . Acestia s-au urcat intr-un copac, plictisiti, dupa ce afacerea  lor cu limonada a dat faliment in urma accidentului cu catelusa Daisy. Bunica, fiind revoltata de lenea neexplicabila  a copiilor a venit la ei si le-a zis:
     -De ce nu va jucati ceva? Un joc? Asa era pe vremea mea , ne strangeam toti copii la un loc si jucam tot felul de jocuri cat mai amuzante posibil. E adevarat,  mai oboseam si noi insa nu stateam ca voi, cu burta la soare.

    -Bunico , nu stam cu burta la soare…insa nici nu stiu ce ne-am putea juca ! Ai tu vreo idee?

      -Hmmm.. sa ma gandesc . Ce ziceti de- ascunselea? “Tara, tara vrem ostasi?“  Sau poate  prinsa pe animale , cocotata sau pe numere. Sunt foarte multe jocuri pe care le-ati putea juca.

     - Da , cred ca vom incerca . Sa aduc niste hartie si un creion si voi nota lista cu jocuri.

     In cateva momente totul era aranjat si copiii au inceput cu numarul unu de pe lista : ascunsa . Dupa ce au dat cu banul, Ania a inceput sa numere, iar Octavian s-a ascuns. Dupa un timp aceasta a terminat si s-a dus sa-l caute pe ghidusul sau verisor. Baiatul se ascunsese sub covoarele proaspat spalate de bunica. Atunci ii venise ideea. Cu multa munca si atentie au reusit sa puna in practica proiectul nemaipomenit inventat de cei doi.

        Era un cort cam de un metru jumatate inaltime si destul de mare incat sa incapa trei copii si-un caine. Intrand, au constat ca era bezna , racoarea de care aveau cei doi nevoie  nu lispea insa, nu vedeau nimic.         Pusi pe nazbatii, au luat foarfecele bunicului cu care taia gardul viu si au inceput sa decupeze doua ferestre, prinse cu noile agrafe ale bunicii. Bineinteles ca bucuria de a sta la umbra si racoare nu a durat prea mult, caci atunci  cand a vazut bunica nu a fost prea incantata. Milostiva din fire, ca orice bunica, si-a iertat nepoteii nazdravani si a peticit covoarele la loc.

      Ania si Octavian  au fost mult mai rusinati atunci cand venea vreo vecina in vizita si intreba ce s-a intamplat cu covoarele , iar bunica le povestea intamplarea cu nepoteii ei dragi.

Hey! Ce mai faceti prieteni?

 Hey! Am hotarat, ca, avand in vedere pauza sa revin in forta de aceea am sa postez doua creatii de-ale mele.

miercuri, 29 decembrie 2010

Sar peste timp!

  Probabil....ca va ganditi ...."ce-i cu asta??" ~am spus "probabil" dak nu-i asa scuze!! Mai un blog unde scrie despre mine... ce-mi place ce nu...etc. Aici nu voi posta numai povesti ci si texte..poate poezii....iar fiindca se apropie un nou an o uratura creata de geniul meu. Voi povesti si intamplari din viata mea. Voi face dedicatii...va fi cu adevarat frumos!! I-am ales acest titlu deoarece de face sa te gandesti la ce este  mai incantator in lume..te face sa zbori .....-practic ca sa zbori "tu" am creat blogul!