O intamplare amuzanta.....

                                                  

                                 O intamplare amuzanta

                                              De Baran Andreea- Iustina

       Era vara… soarele stralucea foarte puternic, iar vantul nu adia deloc. Era torid. Daca iti cumparai o inghetata, nu mergeai nici doi pasi si ramanea doar lapte. Toate vietatile stateau la umbra, doar sa nu se topesca sub razele marei mingi de foc.

       Ania si verisorul sau , Octavian  erau in vacanta la bunici . Acestia s-au urcat intr-un copac, plictisiti, dupa ce afacerea  lor cu limonada a dat faliment in urma accidentului cu catelusa Daisy. Bunica, fiind revoltata de lenea neexplicabila  a copiilor a venit la ei si le-a zis:
     -De ce nu va jucati ceva? Un joc? Asa era pe vremea mea , ne strangeam toti copii la un loc si jucam tot felul de jocuri cat mai amuzante posibil. E adevarat,  mai oboseam si noi insa nu stateam ca voi, cu burta la soare.

    -Bunico , nu stam cu burta la soare…insa nici nu stiu ce ne-am putea juca ! Ai tu vreo idee?

      -Hmmm.. sa ma gandesc . Ce ziceti de- ascunselea? “Tara, tara vrem ostasi?“  Sau poate  prinsa pe animale , cocotata sau pe numere. Sunt foarte multe jocuri pe care le-ati putea juca.

     - Da , cred ca vom incerca . Sa aduc niste hartie si un creion si voi nota lista cu jocuri.

     In cateva momente totul era aranjat si copiii au inceput cu numarul unu de pe lista : ascunsa . Dupa ce au dat cu banul, Ania a inceput sa numere, iar Octavian s-a ascuns. Dupa un timp aceasta a terminat si s-a dus sa-l caute pe ghidusul sau verisor. Baiatul se ascunsese sub covoarele proaspat spalate de bunica. Atunci ii venise ideea. Cu multa munca si atentie au reusit sa puna in practica proiectul nemaipomenit inventat de cei doi.

        Era un cort cam de un metru jumatate inaltime si destul de mare incat sa incapa trei copii si-un caine. Intrand, au constat ca era bezna , racoarea de care aveau cei doi nevoie  nu lispea insa, nu vedeau nimic.         Pusi pe nazbatii, au luat foarfecele bunicului cu care taia gardul viu si au inceput sa decupeze doua ferestre, prinse cu noile agrafe ale bunicii. Bineinteles ca bucuria de a sta la umbra si racoare nu a durat prea mult, caci atunci  cand a vazut bunica nu a fost prea incantata. Milostiva din fire, ca orice bunica, si-a iertat nepoteii nazdravani si a peticit covoarele la loc.

      Ania si Octavian  au fost mult mai rusinati atunci cand venea vreo vecina in vizita si intreba ce s-a intamplat cu covoarele , iar bunica le povestea intamplarea cu nepoteii ei dragi.